"Mi-era teama sa mai fiu eu insami!"

Povestea Elenei (26 ani) pare banala, insa fiecare om percepe diferit anumite intamplari din viata, iar reactiile depind de alte detalii personale.

"Lucram intr-un loc unde nu prea aveam perspective sa avansez sau sa castig mai bine, asa ca in momentul in care am fost acceptata intr-un alt loc, am plecat fara sa ma uit inapoi.

Dupa doua luni in care mi-am dat silinta sa invat si sa ma fac utila, am fost concediata fara nici o explicatie.

Am ramas fara job, nu ma platisera decat pe o luna, aveam chirie, datorii, rate... N-am reusit sa mai inteleg nimic din ce mi se intampla, nu mai dormeam noaptea, mi-era frica sa inchid ochii, nimeni nu ma intelegea...

Imi indepartasem prietenii, dar in acelasi timp uram sa stau singura. Ma plimbam pe strazi fara directie in fiecare noapte. Nu ma asteptam sa reactionez asa, eram constienta ca se poate mai rau de atat, insa nu-mi puteam reveni.

O prietena mi-a dat niste somnifere si incepusem sa-mi petrec timpul dormind. Cat mai mult. Sa uit de toate.

Intr-o zi, mama a venit in miezul zilei si a incercat sa ma trezeasca, dar n-a reusit. M-a dus la spital si a aflat de ce eram in starea aia! Depresia mea luase proportii...

Mi-au fost prescrise niste antidepresive si am inceput sa-mi revin. Norocul meu a fost ca m-au chemat inapoi la fostul job (primul, de unde plecasem), insa tot nu pot uita ca am fost data afara fara explicatii.

Cand trec pe langa cladirea aia, ma ia cu lesin...!"