Cui i-e frica de demisie?

Esti ingrozitor de stresata, nesigura, ti-ai pierdut orice urma de pasiune si entuziasm, totul a devenit o munca silnica. Si, cu toate acestea, perspectiva demisiei te inspaimanta.

De ce te sperie demisia?

E cam ca intr-o casnicie: femeile nu sunt invatate sa faca pasi decisivi - ci sunt, de obicei, sfatuite sa fie mereu rabdatoare. Suspina si treci mai departe. Traim intr-o societate instabila si perspectiva somajului e terifianta. Dar la fel de mult ne sperie faptul ca ne-am putea pierde respectul de sine sau, de ce nu, masajul saptamanal la un salon de lux.

Si asta-i doar razboiul "intern". Dar in afara? Sunt multe sufletele dornice sa te ajute, rude si prieteni binevoitori burdusiti cu sfaturi: "Nu ai unde sa fugi, peste tot e asa, daca nu si mai rau; sefii exista pe lume pentru a te face sa te simti o cantitate neglijabila, iar colegii - ca sa te injunghie pe la spate".

Argumentele care te imping sa-ti dai demisia sunt complet irationale, sa-ti vezi de treaba ta, sa-ti bagi mintile in cap. Aduna-te si judeca la rece. Te simti umilita si minimalizata? Mofturi de femeie! Uneori, familia iti amplifica frica si te face sa te simti mai mizerabil decat atunci cand rupi o relatie sentimentala: un barbat mai gasesti, dar o slujba in centru si cu bonuri de masa.

Frica de schimbare

Oricat de cutezatoare ai vrea sa pari, te temi. Exista si motivele emotionale: te-ai implicat mult, te-ai atasat de mediu si de colegi (era modalitatea mea de-a te face placuta!). Rememorezi momente fericite: o imbratisare consolatoare, o conversatie interesanta in pauza de cafea, o confesiune tulburatoare, un cadou neasteptat, o gluma fara perdea intr-o casual friday.