Rebele fara cauza

Pe vremuri, fetele rele erau indraznete si originale, aveau un crez si il urmau cu pasiune si convingere, nu se dadeau in laturi de la nimic si sfidau lumea cu spiritul lor luptator si puternic individualizat. Nu era atat vorba de un comportament rau sau bun, cat de un comportament care satisfacea cerinte proprii, iar daca asta le punea intr-o lumina negativa (erau totusi niste vremuri puternic patriarhale, deci cam greu cu manifestarea individualitatii feminine), isi asumau consecintele cu fruntea sus.

Uita-te la Coco Chanel. Ea a fost prima femeie din industria modei care s-a revoltat, alegand sa poarte (si sa creeze) pantaloni. Sau la Cleopatra. Intr-o lume a barbatilor, ea a condus cu maretie, tunand si fulgerand dupa propria vrere. Sau Maria Antoaneta, celebra regina a Frantei, a carei influenta politica a fost de neegalat, ceea ce i-a conferit mai multe libertati decat oricarei femei a vremurilor respective.

Ar mai fi Simone de Beauvoir (feminista impatimita care il avea pe Jean Paul Sartre la degetul mic), Janis Joplin, Edith Piaf, Brigitte Bardot si multe altele, dar nu avem spatiul necesar pentru a le face tuturor cate o indreptatita prezentare.

Sa revenim insa la timpurile noastre. Care ar fi vizionarele, revoltatele, relele din ziua de azi? Mai avem asa ceva sau timpul a schimbat radical termenul de "bad girl", care azi nu mai inseamna ce insemna?

Chiar daca am avea un raspuns, acesta ar fi ambivalent, asa ca hai mai bine sa vedem cum sta treaba cu revoltatele pe care le avem, fie ele vizionare au ba.

Voyeurism colectiv

Prima constatare: daca e sa credem in ce scriu tabloidele si ziarele de scandal, azi avem mai multe "fete rele" decat in trecut. Cum asa? Simplu: de vina este supraprezentarea si supramediatizarea pretinselor staruri... rebele.

Britney Spears, Amy Winehouse, Lindsay Lohan, toate fetiscanele astea ocupa terenul mediatic intr-o asemenea masura (si in majoritatea timpului fara vreun motiv valabil), incat am putea crede ca epoca noastra este una a revolutiilor de tot felul, incepand de la lesbianism, pana la legalizarea drogurilor.

Vina pentru acest fenomen nebunesc o poarta, pe de-o parte, industria mediatica maestra in a specula pana la epuizare cele mai insignifiante scandaluri si, pe de alta parte, publicul care pare foarte interesat de genul asta de informatie.

Tot acest proces al dezvaluirilor intime, si nu numai, produce o anume "excitare" in constiinta celor de acasa, care citesc ziarele sau urmaresc barfele la televizor: chiar daca deja s-a zis si s-a aratat tot ce se putea zice si arata despre cineva, publicului ii este constant hranita ideea (si speranta) ca mai exista ceva inca si mai intim de dezvaluit. Nu-i de mirare ca toata lumea e confuza!

Intrebarea mea este, ce e la Lindsay Lohan atat de fascinant de i se acorda atata amar de atentie? In afara de dimensiunea sexuala a intregii sale imagini, desigur. Prin ce e ea rebela? Prin faptul ca apare nud in reviste, bea de cade sub masa si se drogheaza pana uita de sine? Pentru ca nu este o femeie la casa ei, injura si face din fiecare depresie personala un scandal monstru? Pentru ca nu mai stie cum sa se mai dea in spectacol, totul spre deliciul publicului spectator? De crez personal nici nu poate fi vorba, asta doar daca nu se pun la socoteala intrecerile de genul cine slabeste cele mai multe kilograme sau cine are cele mai multe relatii - atat cu barbati, cat si cu femei.

Dezolant...Aici este, de fapt, diferenta intre femeile rebele ale secolului trecut, care stiau sa-si foloseasca libertatea de expresie, si cele din ziua de azi, care o fac pentru ca... da chiar, de ce o fac?