Operele de caritate - o chestiune de marketing?

Atunci cand o vedeta se decide sa faca o fapta buna, are doua variante: fie o face discret, pasandu-i doar de persoana (sau persoanele) pe care le ajuta, fie cheama presa si se ajuta mai mult pe sine, lustruindu-si o imagine publica poate pana atunci oarecum sifonata.

Sa o luam pe Paris Hilton de exemplu: de fiecare data cand face ceva bun, exista si o camera foto care sa imortalizeze frumosul moment. M-ai putea contrazice spunandu-mi ca Paris nu prea mai are nevoie de publicitate pentru ca toate lumea o cunoaste. Intr-adevar, publicitate are, dar nu intotdeauna din aia buna, ceea ce face toata diferenta.

Un exemplu la polul opus este Natalie Portman. Pun pariu ca nu stiai ca ea este una dintre cele mai… "caritabile" celebritati de la Hollywood, dar nu face tam tam pe chestia asta si nici nu cheama presa pe ascuns, ca sa o surprinda in "flagrant".

Lup in piele de oaie

In toata afacerea aceasta exista mai multe puncte contradictorii. Pe de-o parte, publicitatea are si ea impactul ei pozitiv, pentru ca asa se duce vestea si cauzele aparate de respectivele celebritati primesc atentie din partea unui numar mai mare de oameni, ceea ce poate duce la cresterea numarului de donatii.

Pe de alta parte insa, atunci cand respectivul star se pune in centrul evenimentelor, se poate ajunge sa se piarda din vedere aspectul caritabil si totul sa se transforme intr-un show de adulatie a binevoitoarei celebritati.

Din nou, calea de mijloc este cea preferabila, dar stim prea bine ca in showbiz moderatia e moartea faimei, daca pot sa spun asa.

In plus, unele vedete sunt pur si simplu dependente de lumina reflectoarelor, asa ca pentru ele prezenta acestora e oarecum inerenta, oriunde ar merge si orice ar face, fie ca e vorba de o cafea in Park Avenue sau o ceremonie de donatie intr-o sala somptuoasa, plina ochi cu invitati de seama.

Pana la urma nu ne ramane decat sa acceptam toata aceasta sarada, atata timp cat in urma ei beneficiaza asociatii de copii, de bolnavi, de batrani, de animale pe cale de disparitie si asa mai departe.

Ce mai conteaza ca moftul Madonnei de a o copia pe Angelina si a adopta un bebelus din Malawi are ceva din nevoia de tabu cu care multe vedete vor sa se inconjoare?

Ce daca Katherine Heigl a adoptat si ea, desi prin interviuri se tot contrazicea, ba spunand ca e pregatita pentru un copil, ba afirmand ca ar vrea sa mai astepte?

Pana la urma, acesti copii au o sansa la o viata mai buna, mai sanatoasa, asa ca restul e oarecum irelevant…