Federica Bosco: Nu poti lega o relatie cu ceilalti, atata timp cat nu te respecti pe tine insuti

"Imi placi la nebunie", "Dragostea nu-i de mine" si "Dragostea nu-mi da pace" sunt trei dintre romanele Federicai Bosco aparute in Romania la editura ALLFA. Ele o prezinta pe Monica, despre care scriitoarea spune ca seamana cu femeile nascute in anii '70, dar daca-i vei citi intamplarile, te vei regasi si tu in ea, indiferent de cand ai fost nascuta.

Primul tau roman, din 2005, a devenit imediat best-seller. Ai sperat la succes, desigur, insa l-ai prevazut?
Cand am inceput sa scriu "Imi placi la nebunie", in realitate nu aveam nici cea mai mica idee ca ar putea deveni un best seller. Ma aflam in unul dintre acele momente ale vietii in care lucrurile nu mergeau bine, asa ca am inceput sa scriu ca sa-mi usurez sufletul si sa evadez, ducand prin aventurile Monicai viata de care nu aveam parte atunci si pe care mi-ar fi placut s-o traiesc.

Si poate ca tocmai acesta este motivul pentru care multe cititoare s-au simtit la fel ca ea, caci Monica este un personaj sanatos, onest si nespus de adevarat si noi toate ne-am simtit astfel macar o data in viata.

Ce te-a inspirat pentru crearea Monicai, personajul principal din romanele tale?
Monica este o tanara de treizeci de ani, visatoare, onesta, incapatanata, care crede in prietenie si in dragoste.

Noi, toate femeile care ne-am nascut in anii '70, simtim ca semanam putin cu Monica: am crescut cu idealul lui Fat-Frumos si al unei familii unite, dupa care ne-am trezit intr-o lume cinica si individualista, dar continuam sa credem in valori si nu vrem sa ne dam batute.

Cum te-ai documentat pentru scrierea celor doua "manuale de supravietuire" pentru femei?
Pe parcurs, in mare parte din experienta personala! Ani intregi mi-am irosit vremea in relatii distructive care m-au ranit de multe ori, incercand sa fac sa functioneze ceva care n-ar fi putut merge niciodata.

Pana cand am inteles ca nu exista posibilitatea de a lega o relatie cu ceilalti, atat timp cat nu invatam sa ne respectam pe noi insine si sa ne iubim ca si cum ar fi vorba despre cel mai pretios lucru care poate exista pe lume.

Si cand am inteles acest adevar simplu (care poate ca pare de la sine inteles, dar nu este asa), am vazut ca prea multe femei inteligente si pline de energie se pierd in umbra unor barbati care nu le doresc, multumindu-se cu sarmane faramituri de afectiune, umilindu-se si irosindu-si astfel viata.

Asa ca am simtit nevoia sa incerc sa-i ajut pe cei care au ajuns in fundatura unei relatii gresite, pentru a reusi sa iasa de acolo intr-o maniera de invingator, recapatandu-si pretuirea si respectul de sine.

Cum crezi ca a influentat stilul romanelor chick-lit viata femeilor de pretutindeni?
Literatura feminista a fost intotdeauna considerata o « literatura de mana a doua », etichetata ca fiind «roz», ca si cum noi am fi capabile sa vorbim doar despre povesti de dragoste plasate pe o insula pustie! Dar odata cu aparitia serialului Sex and the City si a jurnalului lui Bridget Jones, femeile au demonstrat ca sunt ironice, cinice, sarcastice si ca stiu sa vorbeasca despre sex cu ironie si dezinvoltura.

Aceasta a revolutionat modul de a se raporta la barbatii care au etichetat imediat fenomenul ca fiind unul denigrator, «chick lit», literatura pentru puicute, dar asemenea etichetelor, nu schimba o realitate si anume ca s-a produs in felul acesta o revolutie.