Castigatoare Escada - Elena Ion

In penultima zi de decembrie, ne-am dat intalnire. Aranjata, dichisita, parfumata, plecasem spre intalnire cu gandul ca trebuie sa scap repede si fara sa imi las date personale (oricum aveam o alta intalnire amoroasa dupa).

Prima "vedere" m-a lasat fara cuvinte. Abia am murmurat un salut si numele meu. Cred ca se citea pe fata mea surpriza pentru ca el parea amuzat de expresia fetei mele.

Ni se organizase intalnirea, de catre prietenii nostri, sub pretextul cumpararii unui cadou pentru o amica la care urma sa petrecem revelionul. M-am adunat repede si am pornit atacul, nu imi putea scapa asa minunatie de barbat.

Mai o atingere, mai o proba de haine, mai: "Ce zici imi sta bine cu asta?"... Apoi: "Mie imi e foame, nu vrei sa mergem sa mancam?" ...

Si uite asa l-am plimbat cateva ore dintr-o cafenea in alta sub pretextul ca oferta de meniu nu este pe placul meu. Intr-un final, l-am lasat sa plece acasa, desi... nu asta imi doream. Am facut schimb de numere de telefon si... am plecat spre casa convinsa fiind ca nu ne vom mai vedea niciodata.

Ei bine... nu a fost asa: m-a sunat dupa o ora - vroia sa stie ca am ajuns in siguranta acasa. Au trecut cativa ani de atunci si consider ca "magia" primului moment inca nu l-am pierdut - sau cel putin il regasim in fiecare penultima zi din decembrie.